vineri, 14 octombrie 2011

Constipația la Hamsteri




Constipația și diareea sunt cele mai comune tulburări observate în consistența, compoziția și frecvența eliminării fecalelor. Fecalele hamsterilor constipați sunt caracterizate printr-o concentrație scăzută de apă, ceea ce le face să pară dure și uscate.

Hamsterii se pot constipa dintr-o multitudine de motive: paraziți intestinali, cum ar fi viermii lați (teniile), blocaj intestinal sau plierea intestinelor (invaginație). Identificarea și tratarea rapidă a cauzei primare este esențială pentru evitarea complicațiilor ulterioare.

Simptome

·       Durere abdominală
·       Sforțări de a defeca
·       Fecale dure, uscate, adesea, de dimensiuni mici
·       Viermi în fecale (când suferă datorită infestațiilor parazitare masive)
·       Invaginația care cauzează constipație, uneori, poate fi observată ca o structură tubulară care iese la exterior pe la nivelul anusului.

Cauze

·       Blocajul intestinal (de exemplu, ingestia accidentală a substratului/așternutului)
·       Infestația cu viermi (viermi rotunzi și lați)
·       Invaginația, care poate fi cauzată de inflamația intestinală, gestație, dieta de proastă calitate sau aportul insuficient de apă
·       Bolile hepatice (de exemplu, fibroză hepatică)

Diagnosticul

Un diagnostic al constipației este, de obicei, evident pe baza observării culorii și consistenței fecalelor, alături de frecvența defecării. Cu toate acestea, pentru a diagnostica cauza primară, poate fi necesară efectuarea testelor suplimentare de laborator, cum ar fi examinarea fecalelor, analize de sânge, radiografii, etc.

Tratamentul

Conduita terapeutică va depinde de cauza primară (determinantă) a constipației. De exemplu, invaginația va necesita efectuarea unei intervenții chirurgicale pentru a remedia intestinul invaginat, a înlătura o porțiune din intestin sau pentru a restabili legătura și tranzitul de la nivel intestinal. Deși prognosticul în cazul hamsterilor cu invaginație este defavorabil, instituirea promptă a tratamentului poate crește șansele de recuperare.

Tratamentul constipației necesită identificarea și tratarea cauzei constipației. Invaginația poate fi fatală dacă nu este tratată cu promptitudine. Astfel, s-ar putea să trebuiască să fie îndepărtată chirurgical o porțiune din intestin sau să fie creat un „bypass”, respectiv, o legătură între două porțiuni intestinale care nu sunt în mod normal legate.

Multe alte cazuri de constipație sunt tratate cu medicamente antihelmintice (antiparazitare), care ucid paraziții interni. Oricare ar fi cauza, terapia cu lichide este recomandată animăluțelor deshidratate, iar laxativele sunt administrate acelor animăluțe care sunt extrem de constipate.

Condițiile de Viață și Îngrijire

Mențineți-vă hamsterul de companie într-un mediu curat și liniștit pentru a reduce posibilitatea reinfecției și asigurați-vă că acesta are acces la apă curată de băut.

sâmbătă, 9 iulie 2011

Toxicitatea Antibioticelor la Porcușorii de Guineea

Efectele Alergice/Adverse ale Antibioticelor la Porcușorii de Guineea
 
Porcușorii de Guineea sunt foarte sensibili la efectele antibioticelor și adesea, administrarea lor poate duce la efecte toxice. Una dintre posibilele complicații care apare ca urmare a administrării antibioticelor este tulburarea echilibrului florei bacteriene benefice, care în mod normal există în intestinele porcușorului de Guineea și care în anumite cazuri poate duce la afecțiuni mai severe decât afecțiunea inițială care era tratată. Afecțiunile/suferințele ascunse, anterioare, cum ar fi alimentația incorectă și deficiența de vitamină C, la fel de bine, pot face porcușorul de Guineea mai predispus să dezvolte probleme asociate administrării de antibiotice.

Ca regulă generală, va trebui să evitați să-i oferiți porcușorului dvs. de Guineea orice fel de antibiotic, cu excepția cazului în care acest lucru v-a fost recomandat de către un medic veterinar care este familiarizat cu porcușorul dvs. și istoricul medical al acestuia. În cazul în care porcușorul dvs. de Guineea trebuie să ia antibiotice, va trebui să-i monitorizați starea de sănătate cu atenție pentru a evita apariția oricăror complicații. Antibioticele, de regulă, sunt administrate pe cale orală la porcușorii de Guineea, mai degrabă decât pe cale injectabilă.

Simptomele

În funcție de tipul de antibiotic, de regulă, reacțiile adverse observate la porcușorii de Guineea includ diareea, lipsa poftei de mâncare, deshidratarea și/sau o scădere periculoasă a temperaturii corporale. În cazul în care tratamentul cu antibiotice continuă, reacția se poate agrava și are drept consecință moartea porcușorului de Guineea în mai puțin de o săptămână. De asemenea, este important de menționat că, chiar și porcușorii de Guineea, care nu prezintă simptomele asociate toxicității antibioticelor, pot muri subit.

Cauzele

Multe antibiotice, incluzând penicilina, ampicilina, lincomicina, clindamicina, vancomicina, eritromicina, tilozina, tetraciclina și clortetraciclina pot afecta echilibrul bacteriilor benefice care, în mod normal, trăiesc în intestinele porcușorului de Guineea, creând un mediu în care o bacterie „rea”, oportunistă poate pune stăpânire pe intestine. Două dintre cele mai uzuale antibiotice care afectează grav porcușorii de Guineea sunt streptomicina și dihidrostreptomicina. Unguentele topice (ex., cele utilizate pe piele) pe bază de antibiotice pot fi și ele la fel de toxice, dacă porcușorul linge și ingeră unguentul.

Diagnosticul

Medicul dvs. veterinar poate diagnostica o suferință asociată toxicității antibioticelor la animăluțul dvs. de companie, examinând porcușorul de Guineea și testându-i fecalele.

Tratamentul

Nu există un tratament eficient în cazul toxicității antibioticelor la porcușorii de Guineea, altul decât terapia de susținere generală și întreruperea tratamentului cu antibiotice.

Condițiile de Viață și Îngrijire

Porcușorul de Guineea care se află în perioada de convalescență după o problemă de sănătate asociată toxicității antibioticelor trebuie să fie supravegheat cu atenție în ceea ce privește vreo eventuală reapariție a oricăror simptome alergice. Consultați-vă cu medicul dvs. veterinar privind regimul alimentar al porcușorului dvs. în timpul perioadei de recuperare, deoarece acesta s-ar putea să trebuiască să fie ajustat periodic. Urmați recomandările făcute de medicul dvs. veterinar pentru a vă ajuta porcușorul de Guineea să se recupereze rapid.

Prevenția

În general, va trebui să evitați să-i oferiți porcușorului dvs. de Guineea orice fel de antibiotic, cu excepția cazului în care acest lucru v-a fost recomandat în mod special de către un medic veterinar care este familiarizat cu porcușorul dvs. și istoricul medical al acestuia. Dacă porcușorul dvs. de Guineea trebuie să ia antibiotice, va trebui să vă familiarizați cu semnele toxicității antibioticelor, să-i monitorizați cu atenție starea de sănătate și să vă consultați imediat cu medicul dvs. veterinar dacă apare orice simptom neobișnuit.

Balonarea la Chinchille

Timpanismul la Chinchille
 
Uneori menționat ca balonare/balonament/dilatație, timpanismul la chinchille este o stare în care se înregistrează o acumulare bruscă și subită de gaze la nivelul stomacului. Această problemă apare de obicei, ca urmare a unei schimbări a alimentației sau datorită hrănirii în exces/îndopării. Ambele cauze duc la constipație, producție de gaze provocată de flora bacteriană de la nivelul intestinelor imobile (care nu mai prezintă mișcările/contracțiile specifice, astfel încât conținutul alimentar stagnează la nivelul acestora) și acumularea rapidă de gaze, în decurs de 2-4 ore; toate aceste tulburări, duc în cele din urmă la balonament. La fel de bine, blonamentul se poate produce la femelele care alăptează, la 2-3 săptămâni după fătare și poate fi legată de hipocalcemie, un dezechilibru periculos al metabolismului calciului.

Atunci când chinchilla suferă de timpanism, abdomenul ei va apărea umflat și va fi dureros la atingere. Chinchilla va încerca să-și aline durerea provocată de timpanism, rostogolindu-se sau întinzându-se. De asemenea, aceasta poate fi letargică sau pare deprimată, cu o dificultate evidentă în respirație. Pentru a preveni dilatația/timpanismul, ar trebui să evitați hrănirea în exces a chinchillei. Oferiți-i o dietă care este special adaptată pentru chinchille și aveți mare grijă atunci când schimbați regimul alimentar al animăluțului dvs. astfel încât acesta să nu aibă de suferit.

Simptome

·       Neliniște/agitație
·       Depresie
·       Dificultăți în respirație
·       Abdomen umflat
·       Rostogolire și/sau întinderea pentru a-și alina disconfortul

Cauze

·       Schimbarea bruscă a alimentației
·       Mâncatul în exces/îndopatul
·       Hipocalcemia 

Diagnosticul

Simptomele clinice manifestate de animăluțul afectat sunt caracteristice afecțiunii și sunt utile și elocvente în stabilirea unui diagnostic. Ca și proprietar, istoricul medical și alimentar furnizat de dumneavoastră poate fi folosit de către un medic veterinar pentru confirmarea diagnosticului de timpanism.

Tratamentul

Tratamentul efectuat de către un medic veterinar este, de obicei, necesar în cazul unei afecțiuni de tipul timpanismului și poate include introducerea unei sonde gastrice sau inserarea unui ac în stomac pentru a elibera acumularea de gaze. Femelele care alăptează pot răspunde favorabil la gluconatul de calciu administrat intravenos care are rolul de a corecta hipocalcemia. În cazurile mai grave în care conținutul gastric este păstos și nu poate fi evacuat prin sondaj, intervenția chirurgicală este necesară pentru înlăturarea materialului fermentativ care are potențialul de a provoca ulterior reacumularea de gaze.

Condițiile de Viață și Îngrijirea

Chinchilla trebuie să fie lăsată să se odihnească în liniște. Monitorizați cu atenție dieta, precum și programul de hrănire. Consultați-vă cu medicul dvs. veterinar și puneți la punct un regim alimentar special cu care să vă hrăniți chinchilluța în timpul perioadei de recuperare după timpanism.

Prevenția

Dilatația gastrică/timpanismul la chinchille poate fi prevenit într-o mare măsură hrănindu-vă chinchillele cu o dietă special formulată pentru chinchille. Evitați schimbarea bruscă a regimului alimentar sau a programului de hrănire. Monitorizați modalitatea de hrănire a animăluțului dvs. și luați măsurile necesare pentru a preveni hrănire în exces. Chinchillelor gestante va trebui să le oferiți suplimente adecvate pe bază de calciu pentru a vă asigura că timpanismul asociat hipocalcemiei nu va apărea la femelele care alăptează.

vineri, 10 iunie 2011

Urgențele Dihorilor de Companie - Contactați-vă Medicul Veterinar Dacă Dihorul Dvs. Prezintă Aceste Semne


Următoarele informații vă pot ajuta să decideți care afecțiuni sunt situații de urgență absolute și care vă permit să luați o atitudine expectativă. În cazul în care dihorul dvs. este bolnav sau rănit și nu sunteți siguri de gravitatea stării acestuia, întotdeauna este cel mai indicat să fiți precauți decât expectativi și să vă contactași medicul veterinar (sau clinica de urgență) imediat.

Contactați-vă Imediat Medicul Veterinar, Dacă Dihorul Dvs.:

Prezintă semne specifice bolilor cardiace sau respiratorii, incluzând:

  • ·         Nu are puls sau inima nu-i bate
  • ·         Nu respiră sau respiră cu mare dificultate
  • ·         Limba sau gingiile de culoare albă sau albăstruie
  • ·         A fost pe punctul de a se îneca

A suferit un traumatism, incluzând:

  • ·         Un os fracturat sau o tăietură care duce la expunerea unui os
  • ·         Sângerare abundentă care nu poate fi oprită
  • ·     O rănire a ochilor, ochiul este ieșit din orbită sau apare umflat sau proeminează în afară
  • ·        O luptă, mai ales dacă aceasta a avut loc cu o pisică sau cu un animăluț sălbatic sau nevaccinat
  • ·         O rană provocată de un glonț sau de o săgeată
  • ·         Accidentările provocate de un vehicul sau alt obiect voluminos sau care se deplasează cu viteză
  • ·         Plăgi produse prin străpungere la nivelul abdomenului sau al toracelui
  • ·         Orice traumatism cranian
  • ·         O mușcătură provocată de un șarpe, scorpion sau un păianjen sau dacă a mușcat o broască râioasă/otrăvitoare
  • ·       Un dinte rupt sau pierderea unui dinte sănătos, incluzând rădăcina (puneți dintele într-un recipient mic umplut cu lapte)
  • ·         O șfâșiere severă sau o incizie care s-a deschis, iar pielea este căscată
  • ·         Căderea sau sărirea de la o înălțime de peste 1 metru
  • ·         Manipularea incorectă (de exemplu, a fost strivit de un copil)

A suferit leziuni asociate căldurii sau frigului, incluzând:

  • ·         Roaderea unui cablu electric și suferirea unei arsuri sau electrocutări
  • ·         Arsuri sau inhalarea fumului
  • ·         Șoc hipercaloric (insolație) sau o febră de peste 40,5 grade Celsius (în mod normal, dihorul are o temperatură corporală de sub 40 grade Celsius)
  • ·         Degerături sau hipotermie

Prezintă semne de suferință gastrointestinală, incluzând:

  • ·         Teneseme continue, dar imposibilitatea de a elimina fecale
  • ·         Înecare/sufocare
  • ·         Vărsături cu sânge sau vărsături continue
  • ·         Înghițirea unui corp străin (de exemplu, jucări, ace, ață, etc.)
  • ·         Diaree cu sânge, urât mirositoare sau care este incontrolabilă
  • ·         Fecale negre ca smoala
  • ·         Un prolaps rectal sau sângerarea de la nivelul rectului
  • ·         O supradoză de medicamente sau dacă este suspectată o otrăvire

Prezintă semne specifice bolilor musculare sau ale sistemului nervos, incluzând:

  • ·         Letargie sau depresie severă, stare de inconștiență sau comă
  • ·         Convulsii
  • ·         O inclinare a capului, nistagmus (ochii se mișcă rapid dintr-o parte în alta), mers ezitant, mers în cerc, mersul în vârful degetelor, imposibilitatea de a-și utiliza membrele posterioare sau alte probleme de deplasare
  • ·         Durere continuă sau atroce
  • ·         Incapacitatea bruscă de a se susține pe unul sau mai multe membre

Prezintă semne specifice problemelor urinare sau ale aparatului reproducător, incluzând:

  • ·         Naștere (fătare) dificilă: nu este născut niciun pui după 30 de minute de contracții active; contracții slabe sau rare odată ce travaliul a debutat; femela scâncește sau își linge regiunea vulvară în mod excesiv; sângerări sau scurgeri vaginale anormale; slăbiciune
  • ·       Sforțări continue, dar nesoldate cu eliminarea urinei sau urina are sânge în ea
  • ·         Scâncește sau se vaită în timp ce încearcă să urineze
  • ·         Sângerează din zona genitală sau urinară
Contactați-vă Medicul Veterinar în Aceeași Zi, Dacă Dihorul Dvs.:

Prezintă semne specifice ale bolilor cardiace sau respiratorii, incluzând:

  • ·     O oarecare dificultate în respirație, respirație superficială sau o respirație într-un ritm mai rapid (neasociate cu exercițiu fizic sau temperatura ambientală)
  • ·      Strănut sau tuse continuă

Prezintă semne asociate digestiei sau consumului de hrană și apă, incluzând:

  • ·        Nu mănâncă sau nu bea timp de 24 de ore
  • ·       Vomită sau are diaree de o perioadă de timp de mai mult de 24 de ore și pare abătut
  • ·      Bea apă în mod exagerat, neavând nicio legătură cu nivelul de activitate sau temperatura mediului ambiant

Prezintă semne specifice bolilor musculare sau ale sistemului nervos, incluzând:

  • ·         Schimbarea bruscă în comportament
  • ·       Letargie, depresie, doarme mai mult decât de obicei, refuzul de a se juca sau de a face mișcare
  • ·         Plânge atunci când este atins sau luat în brațe
  • ·         Ochii tulburi, strabism sau pare că nu poate vedea
  • ·         Șchiopătură severă și bruscă

Prezintă semne specifice problemelor urinare sau reproducătoare, incluzând:

  • ·       O placentă reținută mai mult de 8 ore
  • ·      O femelă care este gestantă sau își alăptează puii și dezvoltă niște glande mamare înroșite, umflate sau dureroase
  • ·       Un mascul cu testiculele sau scrotul umflat(e)
Prezintă semne asociate pielii, incluzând:

  • ·   O erupție, năpârlirea excesivă, scuturarea excesivă a capului sau scărpinarea sau ronțăirea persistentă a unor zone de pe corp
  • ·       Noduli sau umflături anormale care sunt dureroase, roșii și/sau fierbinți la atingere
  • ·         Larve de muște
  • ·       O sângerare nazală din niciun motiv aparent, învinețirea cu ușurință sau puncte mititele roșii pe piele

Contactați-vă Medicul Veterinar în 24 de ore, Dacă Dihorul Dvs.:

Prezintă semne asociate digestiei sau consumului de hrană și de apă, incluzând:

  • ·         Nu mănâncă, dar nu prezintă alte semne de boală
  • ·         Un scaun moale, dar care nu este însoțit de durere, sânge, miros fetid, de culoare verde sau negricioasă, mucus sau tenesme
  • ·     Vomită ocazional (2-3 ori), dar nu prezintă sângerări sau dureri abdominale
  • ·         Respirație urât mirositoare
  • ·         Pierderea sau câștigarea bruscă în greutate
  • ·         Salivație

Prezintă semne specifice bolilor musculare sau ale sistemului nervos, incluzând:

  • ·         Șchiopătură de mai mult de 24 de ore
  • ·         Articulații inflamate (umflate)

Prezintă semne asociate pielii, incluzând:

  • ·         Prurit (mâncărime) moderat sau un miros neplăcut al blănii
  • ·         O secreție oculară, de la nivelul urechii sau de la nivelul altui orificiu al corpului