luni, 23 noiembrie 2009

Papagalul cacadu palmier (Probosciger aterrimus)

Papagalul cacadu palmier este o specie unica si magnifica, prietenoasa din fire, care poate fi o excelenta pasare de colivie. Aceste pasari sunt chiar tacute, exceptie facand trilurile lor din timpul sezonului de imperechere, care sunt reprezentate de o serie de suieraturi stridente. Din nefericire, papagalii cacadu palmier nu vorbesc prea des. Papagalii cacadu palmier (Probosciger aterrimus) pot fi regasiti in principal in Noua Guinee (Papua Noua Guinee si Irian Jaya, Indonezia). Ei populeaza padurile de coasta, putand fi de asemenea intalniti si in peninsula Cape York din nord-estul Australiei (Queensland). Papagalii cacadu palmier sunt rezidenti ai padurilor tropicale, padurilor de eucalipt si ai padurilor dese din savane. Ei isi aleg arborii mari pentru a-si construi cuiburile si pentru a se adaposti. In timpul zilei, se adapostesc in apropierea surselor de hrana si apa, iar noaptea se retrag in sau in apropierea arborelui in care si-au construit cuibul. Taxonomia Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Subincrengatura: Vertebrata Clasa: Aves Ordinul: Psittaciformes Familia: Psittacidae Subfamilia: Cacatuinae Genul: Probosciger Specia: Probosciger aterrimus Exista trei subspecii: P.a. aterrimus, gasita in Misool Isles, Aru Islands si in nordul Australiei, P.a. goliath, cea mai mare dintre cele trei subspecii, descoperita in Western Irian si in Papuan Islands si in cele din urma P.a. stenolopus, din Noua Guinee si Western Irian. Aspectul exterior si dimensiunile Papagalii cacadu palmier sunt papagali cacadu negri de talie mare cu creste erecte, obraji golasi de culoare rosie aprinsa si un cioc mare si impozant. Penajul este complet negru, dar pare cenusiu datorita pudrei care acopera penele. Valvele ciocului nu se suprapun perfect cand ciocul este inchis, evidentiind o limba bicolora (rosu cu negru). Ciocul este de asemenea de culoare neagra, dar este o idee mai mic la femele. Inelele perioculare sunt cenusii, iar culoarea irisului este maron inchis. Extremitatile picioarelor sunt cenusii. Tineretul prezinta acelasi culorit cu al adultilor, dar au crestele mai scurte, ciocul mai mic si inelele perioculare albe. Papagalul cacadu palmier adult poate atinge o greutate corporala de circa 500-1200 g si o lungime a corpului in jur de 49-68 cm. Anvergura aripilor este de circa 70-100 cm. Papagalii cacadu palmier sunt considerati cei mai mari dintre toate speciile de papagali. Personalitatea Papagalii cacadu palmier sunt curiosi si le place sa ciuguleasca diferitele obiecte din mediul lor de viata. Ciocul lor a fost proiectat pentru a deschide nucile foarte dure, astfel ca ei sunt ciugulitori neintrecuti care trebuie sa ciuguleasca pentru a-si mentine ciocurile la lungimea potrivita. Ei sunt foarte distrugatori daca le veti permite sa se catere pe mobilier. Intotdeauna trebuie sa le oferiti jucarii, bucati de lemn si ramurele pe care sa le poata ciuguli in voie. Pentru a va asigura de siguranta lor, papagalilor cacadu palmier nu trebuie sa li se permita sa hoinareasca liberi si nesupravegheati prin casa, deoarece se pot expune deseori toxicelor si diferitelor lucruri sau situatii periculoase. Tinerele pasari trebuie socializate cu cat mai multe persoane si trebuie expuse unei diversitati de situatii ca, colivii si jucarii noi, vizite la medicul veterinar, manipularea de catre prieteni, scurtarea aripilor si a unghiutelor pentru a evita frica de necunoscut. Sunt pasari tandre si afectuoase, iar temperamentul lor docil ii fac pasari de companie minunate. Din nefericire aceste pasari au devenit foarte rare in salbaticie si din acest considerent nu ar trebui tinuti singuri, ci in perechi pentru a se inmulti. Fiind o specie in pericol, papagalul cacadu palmier nu mai este importat, mai putand fi achizitionat numai din programele de reproductie. In salbaticie, papagalii cacadu palmier pot fi gasiti singuri, in perechi sau in stoluri mai mari. Ei isi petrec mult timp la inaltime la umbra arborilor sau zburand intre cuib si sursele de hrana. Adesea se hranesc in grupuri de cateva pasari sub supravegherea atenta a unei pasari „santinela”. Daca vreun pradator sau orice alt pericol isi face aparitia, pasarea „santinela” reproduce un planset de alarma pentru a alerta restul grupului. Adapostirea Papagalii cacadu palmier sunt foarte activi si ar trebui sa le puneti la dispozitie cea mai mare colivie pe care spatiul si bugetul vi le permit. Construirea unei colivii durabile este foarte importanta deoarece papagalii cacadu palmier sunt mari distrugatori si pot rupe cu usurinta imbinarile unei colivii prost construite. Iata cateva dimensiuni pe care vi le-am sugera pentru o colivie in care sa fie cazat un exemplar de papagal cacadu palmier: 150 cm latime, 240 cm inaltime si 360 cm lungime. Multi dintre papagalii cacadu crescuti in captivitate invata sa-si deschida usa coliviei, asa ca aceasta trebuie sa fie prevazuta cu un zavor sau cu un mecanism care sa o poata inchide etans. Colivia trebuie sa fie suficient de spatioasa incat sa-i permita pasarii cel putin sa-si deschida complet aripile. Ideal ar fi ca pasarea sa beneficieze de o voliera spatioasa plasata in aer liber, pentru a-i permite sa se joace in aer proaspat si in lumina solara. Hranirea Papagalii cacadu palmier sunt eficienti in utilizarea caloriilor ca multi alti papagali cacadu. Ei au nevoie de o dieta relativ hipercalorica care sa includa nuci si seminte bogate in grasimi. Papagalii cacadu trebuie hraniti cu dietele concentrate (granulate sau extrudate), diete ce vor fi suplimentate zilnic cu legume si fructe proaspete pentru a adauga varietate. Hraniti-l cu apoximativ jumatate de pahar de hrana concentrata si cu o treime de pahar de fructe si legume proaspete, zilnic. Acestei specii de papagal cacadu trebuie sa i se ofere circa 4-6 nuci mari, zilnic. Cea mai buna alegere sunt nucile, nucile de pecan si macamadia, migdalele si alunele de padure. Daca vreti sa le oferiti arahide, acestea vor trebui mai intai decojite si controlate sa nu fie mucegaite. Papagalii cacadu sunt in general pasari zvelte ca si conformatie si este foarte putin probabil sa devina supraponderali. Suplimentele vitaminice nu sunt necesare in cazul pasarilor hranite cu meniuri complete special concepute pentru papagali. Oferiti-le ramurele proaspete pentru a avea intotdeauna ceva suplimentar de ciugulit. Un bun indicator al starii lor de sanatate este coloritul pielii faciale de la nivelul obrajilor de care am mentionat anterior. O culoare palida indica o stare de sanatate proasta sau deficiente in microclimat. Lumina solara este importanta pentru mentinerea sanatatii acestor specii de papagali si, in plus, intensifica coloritul rosu al pielii obrajilor. Aspecte particulare Ingrijirea - Imbaierea sau dusarea periodica este esentiala pentru mentinerea penajului si a pielii in buna stare. - Pasarile pot fi spreiate si lasate sa se usuce intr-o camera incalzita sau in soare, sau pot fi uscate cu ajutorul unui uscator de par. - O grija speciala trebuie avuta sa nu se scurteze excesiv penele care compun aripile, altfel papagalul cacadu palmier poate cadea si isi poate crea leziuni severe. Scurtati-le numai penele principale de la nivelul aripilor suficient incat pasarea sa poata ateriza la sol. Papagalii cacadu palmier sunt suplii si zburatori mai buni decat papagalii cacadu molucani si umbrelati, astfel ca lor le puteti scurta un pic mai multe pene. Viata reproducatoare - Papagalii cacadu palmier sunt dificil de imperecheat in captivitate. Ei au nevoie de un adapost spatios si intim. Sunt specii monogame, iar perechile formate raman impreuna intreaga lor existenta. Fata de majoritatea psitaceelor, papagalii cacadu palmier isi construiesc un cuib din nuiele in interiorul cutiei destinate pentru cuibarit. - Cutia-cuibar trebuie sa aiba plafonul deschis si dimensiuni de circa 60 cm lungime, 60 cm latime si 180 cm inaltime. Butoiasele din metal sau din plastic dur, precum si cutiile de gunoi pot fi utilizate cu succes, dar cu toate acestea ciugulirea unei cutii-cuibar din lemn poate stimula comportamentul reproducator. Avand in vedere cele mentionate anterior, papagalilor cacadu palmier trebuie sa le puneti la dispozitie ramurele cu care sa-si poata construi cuibul. - Papagalii cacadu palmier se imperecheaza o singura data pe an. Sezonul de imperechere se produce in general din august pana in ianuarie, dar variaza destul de mult in functie de clima locala. - Femela depune de regula un singur ou, iar perioada de incubatie dureaza circa 27-35 zile. Desi ambii parinti participa la clocirea oualor, femela se implica mai mult, in timp ce masculul survoleaza vazduhul in cautarea hranei. Imediat dupa ecloziune, puii sunt golasi si neajutorati. Puisorii se imbraca cu pene la varsta de aproximativ 10-12 saptamani. Papagalii cacadu palmier sunt foarte dificil de crescut, iar aceasta sarcina nu ar trebui sa si-o asume decat un crescator cu experienta. Ideal ar fi ca puii sa fie crescuti de parinti pana la varsta de cel putin 3-4 saptamani. Formulele de hrana bogate in proteina si grasimi sunt necesare pentru cresterea puilor de papagali cacadu palmier. - Puii devin complet independenti in jurul varstei de 142-152 zile si isi pot incepe activitatea sexuala abia dupa 7-8 ani de viata. - Masculii de papagal cacadu palmier adesea devin agresivi cu perechea lor. Chiar daca asemenea atacuri au fost semnalate in cazul papagalilor cacadu palmier, acest comportament este rar. Datorita comportamentului de curtare special si a implicarii in construirea cuibului, aripile masculului nu trebuie scurtate inaintea sezonului de imperechere asa cum se procedeaza in cazul altor specii de papagal cacadu. In timpul impreceherii, masculul si femela se apropie unul de altul cu aripile deschise. Inainte de imperecherea propriu-zisa, masculul reproduce niste suieraturi stridente si face cateva plecaciuni, in timpul carora piele obrajilor devine rosie aprinsa. - Atunci cand se imperecheaza papagalii cacadu palmier, zgomotul si vecinii alaturati trebuie luati in considerare. Daca papagalii cacadu palmier sunt adapostiti in voliere dispuse in aer liber, ei vor canta noapte si in special, cand este luna plina. In aceasta situatie, voliera trebuie protejata de eventualii pradatori. Sexarea papagalilor cacadu palmier - In unele cazuri, masculul de papagal cacadu palmier are corpul mai masiv si capul mai mare in comparatie cu femela, dar aceasta nu este o metoda obiectiva de determinare a sexului. In trecut, sexarea chirugicala era cel mai frecvent utilizata pentru determinarea sexului la speciile monomorfice. Riscurile asociate acestei tehnici includ moartea indusa de anestezie si transmiterea diferitelor boli datorita unei sterilizari inadecvate a instrumentarului folosit. Sexarea chirugicala era de asemenea o metoda limitata in cazul pasarilor foarte tinere la care gonadele nu erau complet diferentiate. - Noile metode de sexare pe baza ADN-ului sunt non-invazive, exacte, rapide si sigure. Este necesara o mica cantitate de sange, probele putand fi recoltare in urma scurtarii unghiilor sau a venipunctiei. Stresarea pasarii este mult minimalizat in cazul acestei tehnologii. Puii pot fi sexati prin aceasta metoda la orice varsta. Boli si afectiuni curente Papagalul cacadu palmier este, in general, o specie de pasari rezistenta si sanatoasa, dar s-a constatat o susceptibilitate crescuta a acestuia la urmatoarele afectiuni: boli ale ciocului si penajului, picaj, psitacoza, aspergiloza, infectii bacteriene si fungice, apetit capricios, sarcocistoza, cresterea exagerata a ciocului (poate necesita trimarea periodica), malnutritie, anemie, hipoproteinemie si intoxicatii consecutive ingestiei metalelor. Speranta de viata Papagalii cacadu palmier, ca si alte specii de papagali cacadu, sunt pasari longegive, putand trai pana la 50 de ani. Date exacte cu privire la speranta medie de viata a acestei specii nu sunt pe deplin cunoscute, asta si datorita faptului ca multe dintre exemplarele din salbaticie mor inainte devreme datorita diferitelor leziuni sau a bolilor, iar cele din captivitate sunt in numar redus astfel incat nu s-a putut efectua o estimare exacta.

Un comentariu: