joi, 11 octombrie 2012

PORCUȘORII DE GUINEEA – GHID RAPID DE ÎNGRIJIRE



Originea

·       Porcușorii de Guineea (Cavia porcellus) sunt rozătoare originare din America de Sud. Sunt înrudiți cu chinchilla și porcul spinos.
·       În America de Sud, porcușorii de Guineea sunt frecvent vânați sau crescuți pentru carne, iar exemplarele sălbatice nu sunt capturate pentru a fi vândute ca animăluțe de companie.
În Statele Unite, porcușorul de Guineea este crescut atât ca animăluț de companie, cât și ca animăluț de laborator, în scop de cercetare.
·      
·       Există 3 rase principale de porcușori de Guineea: englez/comun (cu părul scurt, drept și fin), abisinian (cu părul sărmos și aspru dispus în rozete sau vârtejuri) și peruvian (cu părul lung, drept și mătăsos).
·       Încrucișările (hibrizii) tuturor raselor au dus la apariția unei largi varietăți de culori și combinații de culori. Pet shop-urile, de regulă, vând animăluțe rezultate în urma încrucișării, respectiv, hibrizi, dar crescătorii pasionați cresc și împerechează numai rasele pure de porcușori de Guineea pentru a-i prezenta în expoziții și concursuri. Astfel, există 11 rase de porcușori de Guineea recunoscute și acceptate în ringul de concurs și expoziție, incluzând american/englez, cu creasta albă, abisinian, peruvian, satin și teddy.

Comportamentul

·       Porcușorii de Guineea sunt animăluțe inteligente și blânde, caracteristici ce-i fac excelente animăluțe de companie.
·       Nu sunt agresivi, preferând să dea bir cu fugiții în fața pericolului decât să muște sau să zgârie.
·       Sunt creaturi sensibile și pot intra în panică dacă sunt speriate de zgomotele puternice și care-i iau prin surprindere.
·       Ținând cont de faptul că porcușorii de Guineea sunt animăluțe sociabile, este cel mai indicat să fie crescuți în perechi sau în grupuri trio mai degrabă decât ca animăluțe solitare. Ca animăluțe solitare, aceștia s-ar putea atașa puternic de proprietarii lor, întâmpinându-i cu ciripituri, bârâituri (ca un motor de mașină silențios), fluierături, țipete, etc.
·       Porcușorii de Guineea pot învăța să se înțeleagă bine cu celelalte animăluțe de companie din familie, spre exemplu, pisici, câini, iepuri, dar nu va trebui să fie ținuți laolaltă cu acestea și alte specii de animăluțe care sunt purtătoare de Bordetella sub forma unei infecții subclinice, deoarece aceasta ar putea cauza boala în forma severă la porcușorii de Guineea.
·       În cadrul unui grup își vor stabili o ierarhie, frecvent, dominată de masculi.
·       Supraaglomerarea poate da naștere la agresiune, iar masculii necastrați, în prezența femelelor, pot fi agresivi față de alți masculi.
·       Introducerea unui nou porcușor de Guineea trebuie să se realizeze într-un teritoriu neutru, sub supraveghere.
·       Porcușorii de Guineea nu se adaptează bine la schimbările survenite în mediul sau alimentația lor. Așa-numitul bărbieritul părului (ronțăirea blăniței) poate apărea în condiții de stres și supraaglomerație.
·       Porcușorii de Guineea sunt cei mai activi dimineața și la începutul serii, preferând să se odihnească sau să doarmă în timpul zilei.

Constantele Vitale

CONSTANTELE VITALE
Durata de Viață
4-8 ani (în medie, 5 ani)
Frecvența Respiratorie
42-104 resp./min
Greutatea Corporală
Femela adultă
Masculul adult
 
750-900 g
900-1200 g
Frecvența Cardiacă
230-380 bătăi/min
Talia adult (Lungime)
310 mm
Formula Dentară
I 1/1 C 0/0 P 1/1 M 3/3
(toți dinții au rădăcinile deschise, de unde și creșterea lor continuă)
Temperatura Corporală
37,2-39,50C
Tensiunea arterială
80-94/55-58 mmHg

Locuința

·       Un singur porcușor de Guineea poate fi găzduit într-o incintă de cel puțin 30 x 60 cm, dar cu cât este spațiul mai mare, cu atât mai bine. Lateralele locuinței trebuie să fie de cel puțin 30 cm înălțime.
·       Având în vedere că porcușorii de Guineea nu sar și nici nu se cațără, ei pot fi găzduiți într-un țarc neacoperit în partea superioară (de exemplu, o piscină pentru copii din material plastic dur), atâta timp cât pisicile și câinii nu au acces la acesta.
·       Porcușorilor de Guineea le place și au nevoie de ședințe de mișcare în afara incintei, dar întotdeauna sub strictă supraveghere.
·       La fel ca toate rozătoarele, porcușorii de Guineea își explorează lumea ronțăind lucrurile noi; de aceea, locul de joacă trebuie să fie inspectat temeinic pentru a fi eliminat orice potențial pericol (fire și cabluri electrice, covoare și carpete, etc.).
·       Incinta trebuie să asigure un oarecare acces la lumina soarelui, într-un interval optim de temperatură a camerei de 13-210C.
·       În cadrul incintei trebuie să existe un loc umbros pentru a fi prevenită supraîncălzirea, deoarece temperaturile de peste 27-290C pot cauza șocul hipercaloric (insolația). Țarcul ar trebui să dispună de o bună ventilație.
·       Cea mai bună podea este cea solidă/compactă, acoperită cu un strat gros de așternut lipsit de impurități, cum ar fi ziarele mărunțite, materialele din hârtie reciclabilă, fânul sau peletele comerciale pentru așternut.
·       Porcușorii de Guineea produc cantități mari de urină și fecale. În timp ce materiile lor fecale sunt lipsite de miros, așternutul va trebui să fie schimbat cel puțin o dată pe săptămână pentru a elimina mirosul de urină și pentru a preveni afecțiunile respiratorii și de piele. Porcușorii de Guineea sunt foarte sensibili la amoniacul din urină.

Decorarea Mediului de Viață

·       Decorațiunile pot fi reprezentate de rolele de hârtie igienică, cutii de carton netratat, rolele prosoapelor de bucătărie din hârtie, fân, paie, pungi de hârtie și jucăriile pentru păsările mari și pisici.
·       Articolele pentru ronțăit vor trebui să fie oferite obligatoriu porcușorului dvs. și ar trebui să fie reprezentate de rămure de arbori fructiferi netoxici.
·       Porcușorii de Guineea preferă mediile liniștite, retrase, fără zgomote și se bucură dacă li se pun la dispoziție o cutie sau un tunel în care să se poată ascunde sau odihni.

Alimentația

·       Hrana de bază ar trebui să fie reprezentată dintr-o hrană comercială pentru porcușorii de Guineea și fân. Cele mai multe diete comerciale tind să conțină aproximativ 20% proteine și 16% fibre.
Tratațiile, recompensele sau delicatesele vor trebui să fie limitate la cel mult 1-2 linguri pe o perioadă de 24 de ore. Tratațiile recomandabile pot fi reprezentate de alimentele bogate în fibre, cum ar fi cuburile de lucernă sau cantitățile mici de verdețuri și legume verzi, frunze de morcov sau măr.·      
·       Spre deosebire de alte animăluțe, porcușorii de Guineea nu sunt capabili să sintetizeze vitamina C pe cont propriu; ca urmare, o sursă de vitamina C de origine alimentară trebuie să fie asigurată zilnic. Peletele comerciale special formulate pentru porcușorii de Guineea conțin vitamina C, dar nivelul acesteia poate fi afectat de condiții sau timpul de depozitare. Suplimentul zilnic de vitamina C poate fi asigurat prin administrarea a ¼-½ ceașcă de varză sau napi sau a unui comprimat de 50 mg vitamina C, ce are rolul de a asigura aportul adecvat. Vitamina C poate fi administrată în apa de băut, deși sub această formă nu ar trebui să fie singura sursă pentru porcușorul de Guineea.
·       Alte suplimente nutritive (de exemplu, HEALx Sunshine Factor or Booster, www.heal-x.com) pot fi benefice.
·       Porcușorii de Guineea au tracturi intestinale sensibile, iar schimbările bruște în regimul alimentar (inclusiv, chiar și o schimbare a mărcii de hrană) pot avea ca urmare apariția deranjamentelor gastrointestinale grave și anorexiei (lipsa poftei de mâncare).
·       Recipientele de mâncare trebuie să fie curățate regulat, deoarece porcușorul s-ar putea așeza în ele pentru a-și face necesitățile fiziologice.
·       Porcușorii de Guineea, de obicei, mănâncă la răsărit sau la amurg și la fel ca alte rozătoare, elimină cecotrofe (un tip de fecale mai moi, bogate în substanțe nutritive) pe care le consumă.
·       Porcușorii de Guineea trebuie să aibă apă proaspătă, filtrată de băut într-o adăpătoare tip biberon cu duză, în permanență. Adăpătoarea va trebui să fie verificată periodic, deoarece purcelușilor le place să se joace cu picurătorul putând provoca stricarea acestuia și pierderea constantă a apei din adăpătoare; de asemenea, ei pot introduce hrana în duza adăpătoarei, înfundând-o. Picurătorul adăpătoarei trebuie să fie curățat temeinic în fiecare zi, iar apa va fi schimbată cu aceeași frecvență.
·       Vitamina C administrată în apa de băut se poate inactiva odată cu expunerea la apă, lumină și picurătorul metalic. Din acest motiv, este indicat ca porcușorii de Guineea să primească vitamina C din hrană sau prin suplimentare directă (administrare per os).

Sexarea (Stabilirea Sexului) și Reproducerea

·       Porcușorii de Guineea de sex mascul au pungi scrotale mari, iar penisul lor poate fi ușor exteriorizat  prin apăsare blândă. Femelele au o membrană vaginală și sunt, de regulă, mai mici decât masculii.
·       În cazul femelelor, prima împerechere ar trebui să aibă loc înainte de vârsta de 6 luni (înainte de fuziunea simfizei pelviene), altfel femela poate avea probleme în a da naștere puilor (ducând la distocii/fătări dificile și eventual, la necesitatea efectuării cezarienei).
·       Femelele gestante trebuie să fie separate de ceilalți porcușori până când puii sunt înțărcați, deoarece porcușorii adulți i-ar putea călca în picioare din neatenție.
·       Puii sunt născuți cu corpul complet acoperit cu păr, ochii deschiși, precum și cu capacitatea de a mânca hrană solidă încă din prima zi.
Porcușorul de Guineea Sănătos

·       Are ochii limpezi, fără secreții
·       Are nasul curat și uscat
·       Afrontarea corectă a dinților
·       Are lăbuțele catifelate și roz, fără răni
·       Are o fire activă și curioasă
·       Are blănița curată și neîncâlcită
·       Are pielea lipsită de vânătăi, răni, erupții și nu prezintă zone lipsite de păr

Asistența Veterinară de Specialitate – Examinarea Clinică

·       Examinarea fizică (consultul propriu-zis), care ar trebui să fie efectuată la fiecare 6-12 luni, va include o examinare stomatologică, evaluarea alimentației și a condițiilor de creștere, examinarea pielii și examenul otoscopic, precum și examenul fecalelor. În plus, în mod special după vârsta de 3 ani, porcușorii de Guineea vor trebui să beneficieze de o evaluare specifică pentru animăluțele vârstnice, o hemogramă, un profil biochimic al sângelui, o analiză de urină și un examen radiologic.

Boli și Afecțiuni Curente

·       Semnele deficienței de vitamina C, cum ar fi malformațiile/tulburările osoase și dentare, vânătăi și hemoragii anormale
·       Dinți crescuți în exces/malocluzie
·       Diaree/enterită
·       Anorexie/pierdere în greutate
·       Pneumonie
·       Pododermatită
·       Avort/toxiemie de gestație/distocie
·       Alopecie asociată gestației
·       Dermatofitoză/râie
·       Artrită/septicemie
·       Plăgi produse prin mușcătură (dacă sunt găzduiți în grup)

Potențialul Zoonotic (Zoonozele/Bolile Transmisibile la Om)

·       Dermatofitoza
·       Trichophyton mentagrophytes
·       Acarienii râiei, Trixacarus caviae
·       Yersinia pseudotuberculosis
·       Reacții alergice la alergeni (ex. păr, piele), rinită, urticarie, astm
·       Purici (câine și pisică)
·       Salmonella spp. (rar patogen la porcușorii de Guineea)
 

vineri, 14 octombrie 2011

Constipația la Hamsteri




Constipația și diareea sunt cele mai comune tulburări observate în consistența, compoziția și frecvența eliminării fecalelor. Fecalele hamsterilor constipați sunt caracterizate printr-o concentrație scăzută de apă, ceea ce le face să pară dure și uscate.

Hamsterii se pot constipa dintr-o multitudine de motive: paraziți intestinali, cum ar fi viermii lați (teniile), blocaj intestinal sau plierea intestinelor (invaginație). Identificarea și tratarea rapidă a cauzei primare este esențială pentru evitarea complicațiilor ulterioare.

Simptome

·       Durere abdominală
·       Sforțări de a defeca
·       Fecale dure, uscate, adesea, de dimensiuni mici
·       Viermi în fecale (când suferă datorită infestațiilor parazitare masive)
·       Invaginația care cauzează constipație, uneori, poate fi observată ca o structură tubulară care iese la exterior pe la nivelul anusului.

Cauze

·       Blocajul intestinal (de exemplu, ingestia accidentală a substratului/așternutului)
·       Infestația cu viermi (viermi rotunzi și lați)
·       Invaginația, care poate fi cauzată de inflamația intestinală, gestație, dieta de proastă calitate sau aportul insuficient de apă
·       Bolile hepatice (de exemplu, fibroză hepatică)

Diagnosticul

Un diagnostic al constipației este, de obicei, evident pe baza observării culorii și consistenței fecalelor, alături de frecvența defecării. Cu toate acestea, pentru a diagnostica cauza primară, poate fi necesară efectuarea testelor suplimentare de laborator, cum ar fi examinarea fecalelor, analize de sânge, radiografii, etc.

Tratamentul

Conduita terapeutică va depinde de cauza primară (determinantă) a constipației. De exemplu, invaginația va necesita efectuarea unei intervenții chirurgicale pentru a remedia intestinul invaginat, a înlătura o porțiune din intestin sau pentru a restabili legătura și tranzitul de la nivel intestinal. Deși prognosticul în cazul hamsterilor cu invaginație este defavorabil, instituirea promptă a tratamentului poate crește șansele de recuperare.

Tratamentul constipației necesită identificarea și tratarea cauzei constipației. Invaginația poate fi fatală dacă nu este tratată cu promptitudine. Astfel, s-ar putea să trebuiască să fie îndepărtată chirurgical o porțiune din intestin sau să fie creat un „bypass”, respectiv, o legătură între două porțiuni intestinale care nu sunt în mod normal legate.

Multe alte cazuri de constipație sunt tratate cu medicamente antihelmintice (antiparazitare), care ucid paraziții interni. Oricare ar fi cauza, terapia cu lichide este recomandată animăluțelor deshidratate, iar laxativele sunt administrate acelor animăluțe care sunt extrem de constipate.

Condițiile de Viață și Îngrijire

Mențineți-vă hamsterul de companie într-un mediu curat și liniștit pentru a reduce posibilitatea reinfecției și asigurați-vă că acesta are acces la apă curată de băut.